Istoria triatlonului
Originile triatlonului datează din anii 1920-1930, din timpul competițiilor desfășurate în Franța, care purtau denumirea de „La Course des Debrouillards" (lit. „Cursa celor descurcăreți"). În prezent, această cursă se organizează anual în Franța lângă localitatea Joinville-le-Pont, nu departe de Meulan-en-Yvelines și Poissy. Competițiile asemănătoare cu triatlonul modern au fost menționate pentru prima dată în ziarul francez „L'Auto" în 1920, în care scria despre cursa „Les Trois Sports" cu următoarele discipline: 3 km alergare, 12 km ciclism și traversarea înot a canalului Marne. Aceste trei distanțe se parcurgeau fără pauze.
De asemenea, ziarele franceze amintesc și despre o cursă din Marseille din anul 1927.
În anul 1934, rubrica „Les Trois Sports" (lit. „Trei discipline sportive") din La Rochelle scria despre o competiție cu trei discipline sportive: traversarea canalului înot (200 m), ciclism (10 km) în jurul portului „La Rochelle" și a parcului „Laleu" și alergare (1200 m) pe stadionul „André Barbeau". Așadar, putem spune că noțiunea de triatlon modern a apărut în acea perioadă.
Din a doua jumătate a anilor 30 până în anul 1974, practic nu existau mențiuni cu privire la triatlon, iar în acest an, un grup de prieteni cu mai multe profiluri sportive au format un club și au început să se antreneze împreună nu departe de golful San-Diego din Carolina de Sud (SUA). Printre aceștia se numărau atleți, înotători și cicliști, iar curând, antrenamentele lor au devenit competiții neoficiale.
Prima competiție de triatlon din golfului Mission Bay a fost condusă și organizată de Jack Johnstone și Don Shanahan, în data de 25 septembrie 1974, cu participarea a 46 de sportivi. Această dată este considerată ziua de naștere a triatlonului modern pe distanțe mici.
De asemenea, ziarele franceze amintesc și despre o cursă din Marseille din anul 1927.
În anul 1934, rubrica „Les Trois Sports" (lit. „Trei discipline sportive") din La Rochelle scria despre o competiție cu trei discipline sportive: traversarea canalului înot (200 m), ciclism (10 km) în jurul portului „La Rochelle" și a parcului „Laleu" și alergare (1200 m) pe stadionul „André Barbeau". Așadar, putem spune că noțiunea de triatlon modern a apărut în acea perioadă.
Din a doua jumătate a anilor 30 până în anul 1974, practic nu existau mențiuni cu privire la triatlon, iar în acest an, un grup de prieteni cu mai multe profiluri sportive au format un club și au început să se antreneze împreună nu departe de golful San-Diego din Carolina de Sud (SUA). Printre aceștia se numărau atleți, înotători și cicliști, iar curând, antrenamentele lor au devenit competiții neoficiale.
Prima competiție de triatlon din golfului Mission Bay a fost condusă și organizată de Jack Johnstone și Don Shanahan, în data de 25 septembrie 1974, cu participarea a 46 de sportivi. Această dată este considerată ziua de naștere a triatlonului modern pe distanțe mici.
Distanța reprezentativă
Prima competiție de triatlon pe distanțe reprezentative - 2,4 mile (3,84 km) pentru înot, 112 mile (180,6 km) pentru ciclism și 26,2 mile (42,2 km) pentru alergare - a fost cea din cadrul „Hawaiian IronMan Triathlon". Ideea de organizare a acestei competiții a apărut în timpul ceremoniei de premiere a câștigătorilor din cadrul „Oahu Perimeter Relay" (competiție de alergare în echipă) din 1977. Printre participanți au fost mulți reprezentanți ai cluburilor de atletism „Mid-Pacific Road Runners" și „Waikiki Swim Club", care de mult timp se contraziceau pentru a afla care atleți sunt mai rezistenți din punct de vedere fizic: alergătorii sau înotătorii. În legătură cu aceasta, unul dintre sportivi, John Collins, din Trupele Speciale ale Marinei, s-a referit la articolul din revista „Sports Illustrated", în care scria că Eddy Merckx, legendarul ciclist din Belgia, a atins cel mai înalt nivel înregistrat "al consumului maxim de oxigen" (VO2 Max) dintre toți sportivii cărora li s-a măsurat această valoare. Astfel, s-a demonstrat că anume cicliștii au cea mai mare rezistență și putere fizică.
Pe de altă parte, John Collins nu era un novice în triatlon, deoarece el împreună cu soția sa, Judy, au participat la triatloanele organizate în anii 1974-1975 de către clubul „San Diego Track Club" din Mission Bay (California), precum și la competițiile „Optimist Sport Fiesta Triathlon" din Colorado. Alți atleți militari, de asemenea, au participat la aceste competiții, de aceea ei au fost de acord cu propunerea lui Collins de a soluționa această dispută chiar pe traseul cursei, care unea cele trei discipline existente: competiția de înot în apă deschisă „Waikiki Roughwater Swim" (2,4 mile (3862 km)), competiția de ciclism „Around-Oahu Bike Race" (115 mile (184 km), care, de obicei, se desfășura 2 zile) și Maratonul Honolulu (26,219 mile (42,195 km)). Până atunci, cursa de ciclism se desfășura timp de două zile, iar pentru ca să poată fi inclusă între sfârșitul etapei de înot și începutul etapei de maraton, distanța de ciclism a fost scurtată cu 3 mile. Înainte de începutul cursei, fiecare atlet primea câte trei foi de hârtie cu unele reguli și cu descrieri ale distanțelor, precum și următoarea inscripție: „Înoată 2,4 MILE! Mergi pe bicicletă 112 MILE! Aleargă 26,2 MILE! Mândrește-te cu asta tot restul vieții!".
În onoarea unuia dintre alergătorii locali, renumit prin antrenamentele sale exigente, Collins a spus următoarele: „Oricine ajunge primul la finiș va fi numit IronMan (Omul de Fier)". Așadar, în dimineața zilei de 18 februarie 1978, în cadrul competițiilor au participat 15 bărbați, 12 dintre care au finisat cursa; iar primul titlu mondial de „Ironman" a fost câștigat de Gordon Haller, care a ajuns la linia de finiș în 11 ore 46 minute și 58 secunde.
Competiția „Hawaii Ironman Triathlon" astăzi reprezintă Campionatul Mondial de Triatlon pe distanțe reprezentative, iar calificarea pentru această competiție se face în urma mai multor curse, care au loc în întreaga lume pe parcursul anului și care poartă denumirea de „Ironman Triathlon".
Pe de altă parte, John Collins nu era un novice în triatlon, deoarece el împreună cu soția sa, Judy, au participat la triatloanele organizate în anii 1974-1975 de către clubul „San Diego Track Club" din Mission Bay (California), precum și la competițiile „Optimist Sport Fiesta Triathlon" din Colorado. Alți atleți militari, de asemenea, au participat la aceste competiții, de aceea ei au fost de acord cu propunerea lui Collins de a soluționa această dispută chiar pe traseul cursei, care unea cele trei discipline existente: competiția de înot în apă deschisă „Waikiki Roughwater Swim" (2,4 mile (3862 km)), competiția de ciclism „Around-Oahu Bike Race" (115 mile (184 km), care, de obicei, se desfășura 2 zile) și Maratonul Honolulu (26,219 mile (42,195 km)). Până atunci, cursa de ciclism se desfășura timp de două zile, iar pentru ca să poată fi inclusă între sfârșitul etapei de înot și începutul etapei de maraton, distanța de ciclism a fost scurtată cu 3 mile. Înainte de începutul cursei, fiecare atlet primea câte trei foi de hârtie cu unele reguli și cu descrieri ale distanțelor, precum și următoarea inscripție: „Înoată 2,4 MILE! Mergi pe bicicletă 112 MILE! Aleargă 26,2 MILE! Mândrește-te cu asta tot restul vieții!".
În onoarea unuia dintre alergătorii locali, renumit prin antrenamentele sale exigente, Collins a spus următoarele: „Oricine ajunge primul la finiș va fi numit IronMan (Omul de Fier)". Așadar, în dimineața zilei de 18 februarie 1978, în cadrul competițiilor au participat 15 bărbați, 12 dintre care au finisat cursa; iar primul titlu mondial de „Ironman" a fost câștigat de Gordon Haller, care a ajuns la linia de finiș în 11 ore 46 minute și 58 secunde.
Competiția „Hawaii Ironman Triathlon" astăzi reprezintă Campionatul Mondial de Triatlon pe distanțe reprezentative, iar calificarea pentru această competiție se face în urma mai multor curse, care au loc în întreaga lume pe parcursul anului și care poartă denumirea de „Ironman Triathlon".
Alte formate ale competiției
Astăzi, în întreaga lume se organizează o mulțime de competiții de triatlon pe distanțe diferite. Distanța olimpică standard (1500 m înot, 40 km ciclism și 10 km alergare) a fost elaborată de Jim Curl, directorul competițiilor de triatlon, pe la mijlocul anilor 80, după ce el împreună cu partenerul său de business, Carl Thomas, au realizat cu succes „Seria Americană de Triatlon" (USTS) între anii 1982 și 1997. În fond, competițiile USTS au declanșat popularizarea triatlonului în SUA și în toată lumea. În Europa, primele competiții de triatlon pe distanțe reprezentative au avut loc în anul 1981 în Cehoslovacia.
Uniunea Internațională de Triatlon
Uniunea Internațională de Triatlon (UIT) a fost fondată în 1989, în calitate de organizație internațională, scopul căreia era să includă triatlonul în programul olimpic. Trebuie menționat că UIT nu a sancționat niciodată „Ironman Triathlon". Se crede că „Hawaii Ironman" trebuie recunoscută drept campionat mondial de triatlon și trebuie sancționată de UIT. Însă UIT favorizează cursele mai scurte, care pot fi adaptate Jocurilor Olimpice și emisiunilor televizate.
Triatlonul a debutat în programul olimpic în cadrul Jocurilor Olimpice din Sydney din 2000, pe distanțe standard. Campionatul mondial se desfășoară anual, începând cu 1989, iar cupa mondială cu mai multe etape are loc anual, începând cu 1991. La moment, sub jurisdicția UIT sunt organizate competiții de duatlon (alergare + ciclism + alergare), aquatlon (alergare + înot + alergare), aquabike (înot + ciclism), triatlon de iarnă (cross + ciclism + schi fond), triatlon cross-country, triatlon în interior (indoor triathlon).
Începând cu originea triatlonului, popularitatea acestuia a continuat să crească rapid, iar în zilele noastre include o mulțime de curse cu mii de participanți din întreaga lume.
Triatlonul a debutat în programul olimpic în cadrul Jocurilor Olimpice din Sydney din 2000, pe distanțe standard. Campionatul mondial se desfășoară anual, începând cu 1989, iar cupa mondială cu mai multe etape are loc anual, începând cu 1991. La moment, sub jurisdicția UIT sunt organizate competiții de duatlon (alergare + ciclism + alergare), aquatlon (alergare + înot + alergare), aquabike (înot + ciclism), triatlon de iarnă (cross + ciclism + schi fond), triatlon cross-country, triatlon în interior (indoor triathlon).
Începând cu originea triatlonului, popularitatea acestuia a continuat să crească rapid, iar în zilele noastre include o mulțime de curse cu mii de participanți din întreaga lume.